Era seară. Bunicuța Buna privea cerul de la fereastră. "Tare frumos mai e cerul înstelat!" se gândea ea. Stelele sclipeau una câte una, ca nişte mărgele de sticlă.
"Cu aşa un cer plin de stele, ar fi păcat să stau în casă... A, ştiu ce am să fac!" își spuse bunicuța Buna.
Bunicuța Buna duse afară un balansoar. Se aşeză şi, legănându-se încet, privi din nou stelele:"Frumos mai e... Parcă eu legăn cerul!"
În timp ce se bucura de privelişte, se ivi şi luna peste pădurea din depărtare."Ooo, ce minunăție! Nici nu-mi mai vine să intru înapoi în casă. Ce-ar fi să dorm aici? Aşa am să pot privi cerul noaptea întreagă."
(Traducere: Andreea Sion)
